Textele reunite in volumul pe care il tineti in mana au aparut in cadrul rubricii saptamanale "Cronici domestice" publicate in cotidianul Evenimentul din Iasi, intre anii 1997 si 2003. Scopul lor initial a fost acela de a oferi o lectura relaxanta, de weekend, intr-o epoca in care presa scrisa era inundata de tensiuni politice si sociale, iar divertismentul TV era extrem de limitat in raport cu ceea ce este el astazi.
Pe masura ce s-au adunat textele, am inteles ca ele se completeaza intr-o fresca a ceea ce era gospodaria romaneasca de la bloc inainte de telefoanele inteligente, de internetul de banda larga sau de televiziunea venita pe calea fibrei optice. Muraturile manufacturate intr-un balcon stramt, peretii subtiri, liftul aflat intr-o eterna revizie, "incasatorii" de facturi la utilitati, casieritele de la Alimentara si bizareriile unei societati care isi cauta sensul s-au agregat, cu timpul, intr-o cronica a timpurilor acelea, o relatare peste decenii, impregnata cu ironii si nostalgie. Sunt pomenite sarbatorile, elanurile gospodaresti din preajma lor, obiceiurile mai mirene de pregatire a conservelor pentru iarna, febra trecerii intr-un nou mileniu, dar si felul in care s-a schimbat viata mea si a Loredanei dupa ce am devenit parinti.
Inevitabil, personajele sunt cele din familia mea, vecinii sunt cei cu care impartaseam provocarile traiului la bloc, colegii si prietenii, chiar daca nu au fost pomeniti cu nume si prenume, sunt cei cu care imparteam si petrecerile tihnite pe cate o terasa, dar si tumultoasa viata dintr-o redactie de cotidian. Recitind textele pentru a le corecta pe ici pe colo, am recunoscut figuri cu care sunt si astazi la fel de apropiat, prieteni instrainati de vremuri, dar si sentinte (hotarate, odinioara) ce imi demonstreaza astazi cat de fragila este granita intre inocenta si naivitate.
De mare importanta este sa aveti in vedere ca atat grafia cat si punctuatia sunt cele originale, valabile la vremea aceea. Nu am vrut sa le schimb, pentru ca transformarile prin care a trecut, in doar trei decenii, limba romana sunt la fel de graitoare pentru schimbarile din societatea romaneasca, precum lista presedintilor postdecembristi sau a performantelor echipelor de fotbal de la noi.
Am mai corectat, desigur, cate o litera lipsa, am mai scos cate o virgula strecurata complet aiurea, dar nu m-am straduit foarte tare, fiindca mi-am dorit ca textele sa respire in ritmul din redactie. Atunci cand le recitesc, simt inca gustul cafelei pe care invatam sa o beau fara zahar, presiunea timpului, fumul dens emanat de tigarile colegilor si incordarea unei minti tinere, capabile sa poarte o conversatie cu un coleg si, in acelasi timp, sa-si scrie rubrica. Imi aduc aminte si de faptul ca, uneori, nu aveam cine stie ce idee sau ca, alteori, textul imi iesea prea lung sau prea scurt si trebuia sa reglez lucrul asta folosind dialoguri sau ghilimele. Cititi si veti intelege la ce ma refer!
Dan Dobos
